12 definiții pentru executant

EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant.

EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care execută, care îndeplinește ceva; executor. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutant.

EXECUTÁNT, -Ă, executanți, -te, adj. Care execută, care îndeplinește ceva; executor. ♦ (Substantivat) Persoană care execută o bucată muzicală la un instrument (singură sau într-un ansamblu); muzicant, instrumentist.

!executánt [x pron. gz] adj. m., s. m., pl. executánți; adj. f., s. f. executántă, pl. executánte

executánt adj. m. [x pron. gz], pl. executánți; f. sg. executántă, pl. executánte

EXECUTÁNT adj., s. 1. adj., s. executor, (înv.) săvârșitor. (~ al unei lucrări.) 2. s. v. interpret.

EXECUTÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care execută, îndeplinește ceva. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécutant].

EXECUTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care execută ceva; executor. (< fr. exécutant)

EXECUTÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care execută ceva (un ordin, o misiune, o lucrare etc.). /<fr. exécutant

executant m. muzicant care cântă într’un concert.

*executánt, -ă adj. (fr. exécutant). Muzicant care execută un cîntec. – Ob. egz- (după fr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXECUTÁNT adj., s. 1. adj., s. executor, (înv.) săvîrșitór. (~ al unei lucrări.) 2. s. interpret. (~ al unui concert.)

Intrare: executant
executant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular executant executantul executantă executanta
plural executanți executanții executante executantele
genitiv-dativ singular executant executantului executante executantei
plural executanți executanților executante executantelor
vocativ singular
plural