5 definiții pentru excursiv escursiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excursiv, ~ă a [At: LM / V: (înv) esc~ / Pl: ~i, ~e / E: fr excursif] Care are caracter de excurs (1).

EXCURSÍV, -Ă adj. Cu caracter de excurs (1) [în DN]. [< fr. excursif].

EXCURSÍV, -Ă adj. cu caracter de excurs (1). (< fr. excursif)

escursiv, ~ă a vz excursiv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excursív adj. m., pl. excursívi; f. sg. excursívă, pl. excursíve

Intrare: excursiv
excursiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excursiv
  • excursivul
  • excursivu‑
  • excursi
  • excursiva
plural
  • excursivi
  • excursivii
  • excursive
  • excursivele
genitiv-dativ singular
  • excursiv
  • excursivului
  • excursive
  • excursivei
plural
  • excursivi
  • excursivilor
  • excursive
  • excursivelor
vocativ singular
plural
escursiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)