9 definiții pentru excretor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excretor, ~oare a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr excréteur] 1 Care se referă la excreție (1) Si: (îvr) excretiv (1), excretoriu (1). 2 Care servește la excreție (1) Si: (îvr) excretiv (2), excretoriu (2). 3 Care aparține excreției (1) Si: (îvr) excretiv (3), excretoriu (3).

EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur.

EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. Care se referă la excreție. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur.

EXCRETÓR, -OÁRE, excretori, -oare, adj. (Fiziol.; mai ales în expr.) Aparat excretor = aparat prin care se elimină din organism unele dintre substanțele devenite inutile sau vătămătoare.

EXCRETÓR, -OÁRE adj. Aparat excretor = aparat prin care se face excreția. [< fr. excréteur].

EXCRETÓR, -OÁRE adj. care se referă la excreție. (< fr. excréteur)

EXCRETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de excreție; propriu excreției. ◊ Aparat (canal) ~ aparat (canal) prin care se elimină excrementele. /<fr. excréteur

excretoriu a. ce servă la excrețiuni: organe excretorii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre

excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. și pl. excretoáre

Intrare: excretor
excretor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excretor
  • excretorul
  • excretoru‑
  • excretoare
  • excretoarea
plural
  • excretori
  • excretorii
  • excretoare
  • excretoarele
genitiv-dativ singular
  • excretor
  • excretorului
  • excretoare
  • excretoarei
plural
  • excretori
  • excretorilor
  • excretoare
  • excretoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)