4 definiții pentru excepționa escepționa

excepționa vt [At: F (1877), 303 / V: (înv) esc~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~nez / E: excepțiune] (Rar) A excepta (1).

excepționá vb., ind. prez. 3 sg. excepționeáză

EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].

escepționa v vz excepționa

Intrare: excepționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excepționa excepționare excepționat excepționând singular plural
excepționea excepționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) excepționez (să) excepționez excepționam excepționai excepționasem
a II-a (tu) excepționezi (să) excepționezi excepționai excepționași excepționaseși
a III-a (el, ea) excepționea (să) excepționeze excepționa excepționă excepționase
plural I (noi) excepționăm (să) excepționăm excepționam excepționarăm excepționaserăm, excepționasem*
a II-a (voi) excepționați (să) excepționați excepționați excepționarăți excepționaserăți, excepționaseți*
a III-a (ei, ele) excepționea (să) excepționeze excepționau excepționa excepționaseră
escepționa
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)