4 definiții pentru excepționa escepționa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excepționa vt [At: F (1877), 303 / V: (înv) esc~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~nez / E: excepțiune] (Rar) A excepta (1).

EXCEPȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].

escepționa v vz excepționa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excepționá vb., ind. prez. 3 sg. excepționeáză

Intrare: excepționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excepționa
  • excepționare
  • excepționat
  • excepționatu‑
  • excepționând
  • excepționându‑
singular plural
  • excepționea
  • excepționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excepționez
(să)
  • excepționez
  • excepționam
  • excepționai
  • excepționasem
a II-a (tu)
  • excepționezi
(să)
  • excepționezi
  • excepționai
  • excepționași
  • excepționaseși
a III-a (el, ea)
  • excepționea
(să)
  • excepționeze
  • excepționa
  • excepționă
  • excepționase
plural I (noi)
  • excepționăm
(să)
  • excepționăm
  • excepționam
  • excepționarăm
  • excepționaserăm
  • excepționasem
a II-a (voi)
  • excepționați
(să)
  • excepționați
  • excepționați
  • excepționarăți
  • excepționaserăți
  • excepționaseți
a III-a (ei, ele)
  • excepționea
(să)
  • excepționeze
  • excepționau
  • excepționa
  • excepționaseră
escepționa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)