2 intrări

5 definiții

excentráre s. f., pl. excentrări

EXCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a excentra și rezultatul ei. [< excentra].

excentrá vb., ind. prez. 1 sg. excentréz, 3 sg. și pl. excentreáză

EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer].

EXCENTRÁ vb. tr. (mec.) a deplasa centrul, axa. (< fr. excentrer)

Intrare: excentrare
excentrare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excentrare excentrarea
plural excentrări excentrările
genitiv-dativ singular excentrări excentrării
plural excentrări excentrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: excentra
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excentra excentrare excentrat excentrând singular plural
excentrea excentrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) excentrez (să) excentrez excentram excentrai excentrasem
a II-a (tu) excentrezi (să) excentrezi excentrai excentrași excentraseși
a III-a (el, ea) excentrea (să) excentreze excentra excentră excentrase
plural I (noi) excentrăm (să) excentrăm excentram excentrarăm excentraserăm, excentrasem*
a II-a (voi) excentrați (să) excentrați excentrați excentrarăți excentraserăți, excentraseți*
a III-a (ei, ele) excentrea (să) excentreze excentrau excentra excentraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)