4 definiții pentru exaurient


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exaurient, ~ă a [At: CĂLINESCU, O. XII, 5 / P: eg-za-u-ri~ / Pl: ~nți, ~e / E: it exauriente] (Rar) Exhaustiv.

EXAURIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Care slăbește, epuizează; epuizant; exhaustiv. [Pron. -xa-u-ri-ent. / < it. esauriente, cf. lat. exhaurire].

EXAURIÉNT, -Ă adj. care slăbește, epuizează; exhaustiv. (< it. esauriente)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exauriént adj. m., pl. exauriénți; f. sg. exauriéntă, pl. exauriénte

Intrare: exaurient
exaurient adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exaurient
  • exaurientul
  • exaurientu‑
  • exaurientă
  • exaurienta
plural
  • exaurienți
  • exaurienții
  • exauriente
  • exaurientele
genitiv-dativ singular
  • exaurient
  • exaurientului
  • exauriente
  • exaurientei
plural
  • exaurienți
  • exaurienților
  • exauriente
  • exaurientelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)