EXASPERANT, -Ă, exasperanți, -te, adj. Care exasperează, care irită, care enervează peste măsură; care scoate din răbdări, din sărite. Exasperantele valsuri chinuite de lăutari. C. PETRESCU, S. 186. [Îl] ținea de braț cu o intimitate exasperantă. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ◊ (Adverbial) Alunecăm exasperant pe brînci. CAMIL PETRESCU, V. 53. În urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploaiei care înghițeau toate zgomotele vieții. REBREANU, P. S. 84.