13 definiții pentru exacțiune esacțiune exacție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exacțiune sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 142 / P: ~ți-u~ / V: (înv) esa~, ~acție / Pl: ~ni / E: fr exaction, lat exactio, -onis] (Jur) 1 Acțiune a unui agent fiscal care pretinde de la contribuabili, prin abuz de putere sau prin violență, sume mai mari decât trebuie plătite în mod legal sau sume care nu sunt datorate de aceștia. 2 Venit realizat abuziv, prin spoliere, de către un agent fiscal. 3 (Rar; îf esa~) Percepere riguroasă a impozitelor. 4 (Rar; îf esa~) Pretindere a unui drept. 5 (Rar; îf esa~) Șantaj. 6 (Îvr) Șicană. 7 (Îvr) Necaz. 8 (Îvr) Expulzare (1). 9 (Îvr) Sfârșit al unei lucrări.

EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f.

EXACȚIÚNE s.f. (Jur.) Acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. [Pron. -ți-u-, var. esacțiune s.f. / cf. fr. exaction, lat. exactio].

EXACȚIÚNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio)

exacțiúne s. f. Abuz ◊ „Nu voi face inventarul crimelor și exacțiunilor lor.” ◊ „22” 42/93 p. 12 (din fr. exaction; DN, DN3 – alte sensuri)

exacțiune f. 1. cerere abuzivă; 2. stoarcere de dări ilegale.

*exacțiúne f. (lat. exáctio, -ónis, d. exígere, a exige). Act al unuĭ funcționar public care cere de la administrațiĭ luĭ maĭ mult de cît se datorește: Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacțiunile luĭ.

esacțiune sf vz exacțiune

ESACȚIÚNE s. f. v. exacțiune.

ESACȚIÚNE s. f. v. exacțiune.

ESACȚIÚNE s.f. v. exacțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni

exacțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni

Intrare: exacțiune
exacțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exacțiune
  • exacțiunea
plural
  • exacțiuni
  • exacțiunile
genitiv-dativ singular
  • exacțiuni
  • exacțiunii
plural
  • exacțiuni
  • exacțiunilor
vocativ singular
plural
esacțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esacțiune
  • esacțiunea
plural
  • esacțiuni
  • esacțiunile
genitiv-dativ singular
  • esacțiuni
  • esacțiunii
plural
  • esacțiuni
  • esacțiunilor
vocativ singular
plural
exacție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.