8 definiții pentru exacțiune

EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f.

exacțiúne [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni

exacțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni

EXACȚIÚNE s.f. (Jur.) Acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. [Pron. -ți-u-, var. esacțiune s.f. / cf. fr. exaction, lat. exactio].

EXACȚIÚNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio)

exacțiune f. 1. cerere abuzivă; 2. stoarcere de dări ilegale.

*exacțiúne f. (lat. exáctio, -ónis, d. exígere, a exige). Act al unuĭ funcționar public care cere de la administrațiĭ luĭ maĭ mult de cît se datorește [!]: Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacțiunile luĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

exacțiúne s.f. Abuz ◊ „Nu voi face inventarul crimelor și exacțiunilor lor.” ◊ „22” 42/93 p. 12 (din fr. exaction; DN, DN3 – alte sensuri)

Intrare: exacțiune
exacțiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exacțiune exacțiunea
plural exacțiuni exacțiunile
genitiv-dativ singular exacțiuni exacțiunii
plural exacțiuni exacțiunilor
vocativ singular
plural