exacțiune sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 142 / P: ~ți-u~ / V: (înv) esa~, ~acție / Pl: ~ni / E: fr exaction, lat exactio, -onis] (Jur) 1 Acțiune a unui agent fiscal care pretinde de la contribuabili, prin abuz de putere sau prin violență, sume mai mari decât trebuie plătite în mod legal sau sume care nu sunt datorate de aceștia. 2 Venit realizat abuziv, prin spoliere, de către un agent fiscal. 3 (Rar; îf esa~) Percepere riguroasă a impozitelor. 4 (Rar; îf esa~) Pretindere a unui drept. 5 (Rar; îf esa~) Șantaj. 6 (Îvr) Șicană. 7 (Îvr) Necaz. 8 (Îvr) Expulzare (1). 9 (Îvr) Sfârșit al unei lucrări.

*EXACȚIUNE sf. Faptul unui perceptor, unui administrator, etc. care caută să stoarcă cît mai mulți bani, peste ceea ce i se cuvine și chiar cînd nu i se datorează nimic: Calimah era mazilit pentru multele exacțiuni... cari... adusese poporul la desperare I. -GH. [fr.].

EXACȚIUNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiune s. f.

EXACȚIUNE s.f. (Jur.) Acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decît se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. [Pron. -ți-u-, var. esacțiune s.f. / cf. fr. exaction, lat. exactio].

EXACȚIUNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio)

exacțiune s. f. Abuz ◊ „Nu voi face inventarul crimelor și exacțiunilor lor.” ◊ Rev. 22 42/93 p. 12 (din fr. exaction; DN, DN3 – alte sensuri)

exacțiune f. 1. cerere abuzivă; 2. stoarcere de dări ilegale.

*exacțiúne f. (lat. exáctio, -ónis, d. exígere, a exige). Act al unuĭ funcționar public care cere de la administrațiĭ luĭ maĭ mult de cît se datorește: Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacțiunile luĭ.

esacțiune sf vz exacțiune

exacție sf vz exacțiune

ESACȚIUNE s.f. v. exacțiune.

exacțiune (rar) [x pron. gz] (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiunii; pl. exacțiuni

exacțiune [x pron. gz] (-ți-u-) s. f., g.-d. art. exacțiunii; pl. exacțiuni

exacțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. exacțiunii; pl. exacțiuni