2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evolventă sf [At: ORBONAȘ, MEC. 325 / Pl: ~te / E: ger Evolvente] (Mat) Traiectorie ortogonală a tangentelor unei curbe plane.

EVOLVÉNTĂ s.f. (Mat.) Curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; desfășurătoare. [< germ. Evolvente].

EVOLVÉNT, -Ă I. adj. (bot.) care se deschide prin răsucire. II. s. f. (mat.) curbă care admite ca loc geometric al centrelor de curbură o curbă dată; curbă desfășurătoare. (< lat. evolvens, fr., engl. evolcente, /II/ germ. Evolvente)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

evolvéntă s. f., g.-d. art. evolvéntei; pl. evolvénte

evolvént adj. m., pl. evolvénți; f. sg. evolvéntă, pl. evolvénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVOLVÉNTĂ s. desfășurătoare.

EVOLVENTĂ s. (MAT.) desfășurătoare.

Intrare: evolventă
evolventă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evolventă
  • evolventa
plural
  • evolvente
  • evolventele
genitiv-dativ singular
  • evolvente
  • evolventei
plural
  • evolvente
  • evolventelor
vocativ singular
plural
Intrare: evolvent
evolvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evolvent
  • evolventul
  • evolventu‑
  • evolventă
  • evolventa
plural
  • evolvenți
  • evolvenții
  • evolvente
  • evolventele
genitiv-dativ singular
  • evolvent
  • evolventului
  • evolvente
  • evolventei
plural
  • evolvenți
  • evolvenților
  • evolvente
  • evolventelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)