EVENTIV, eventive, adj. n. (În expr.) Verb reflexiv eventiv = verb la diateza reflexivă care arată că în starea subiectului se produce o schimbare, că se transpune în altă stare decît aceea în care se găsea. «A se întrista» e un verb reflexiv eventiv. ◊ (Substantivat) Eventivul este foarte apropiat de incoativ. GRAM. ROM. I 247.