2 intrări

12 definiții

evanghelizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: evangheliza] Convertit la creștinism.

evanghelizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: evangheliza] Evanghelizare.

evangeliza v vz evangheliza

evangheliza [At: POLIZU / V: ~nge~ / Pzi: ~zez / E: fr évangéliser, lat evangelisare] 1 vi (Înv) A propovădui evanghelia (1). 2-3 vtr (C. i. populația unui teritoriu, a unei țări etc.) A (se) converti la creștinism.

EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar, cu privire la o țară, o regiune etc.) A converti la creștinism.

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizá vb., ind. prez. 1 sg. evanghelizéz, 3 sg. și pl. evanghelizeáză

EVANGELIZÁ vb. I. v. evangheliza.

EVANGHELIZÁ vb. I. tr. (Rar) A converti la creștinism. [Var. evangeliza vb. I. / cf. fr. évangéliser, lat. bis. evangelizare].

EVANGHELIZÁ vb. tr. a converti la creștinism. (< fr. évangéliser, lat. evangelizare)

Intrare: evangheliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • evangheliza
  • evanghelizare
  • evanghelizat
  • evanghelizatu‑
  • evanghelizând
  • evanghelizându‑
singular plural
  • evanghelizea
  • evanghelizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • evanghelizez
(să)
  • evanghelizez
  • evanghelizam
  • evanghelizai
  • evanghelizasem
a II-a (tu)
  • evanghelizezi
(să)
  • evanghelizezi
  • evanghelizai
  • evanghelizași
  • evanghelizaseși
a III-a (el, ea)
  • evanghelizea
(să)
  • evanghelizeze
  • evangheliza
  • evangheliză
  • evanghelizase
plural I (noi)
  • evanghelizăm
(să)
  • evanghelizăm
  • evanghelizam
  • evanghelizarăm
  • evanghelizaserăm
  • evanghelizasem
a II-a (voi)
  • evanghelizați
(să)
  • evanghelizați
  • evanghelizați
  • evanghelizarăți
  • evanghelizaserăți
  • evanghelizaseți
a III-a (ei, ele)
  • evanghelizea
(să)
  • evanghelizeze
  • evanghelizau
  • evangheliza
  • evanghelizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • evangeliza
  • evangelizare
  • evangelizat
  • evangelizatu‑
  • evangelizând
  • evangelizându‑
singular plural
  • evangelizea
  • evangelizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • evangelizez
(să)
  • evangelizez
  • evangelizam
  • evangelizai
  • evangelizasem
a II-a (tu)
  • evangelizezi
(să)
  • evangelizezi
  • evangelizai
  • evangelizași
  • evangelizaseși
a III-a (el, ea)
  • evangelizea
(să)
  • evangelizeze
  • evangeliza
  • evangeliză
  • evangelizase
plural I (noi)
  • evangelizăm
(să)
  • evangelizăm
  • evangelizam
  • evangelizarăm
  • evangelizaserăm
  • evangelizasem
a II-a (voi)
  • evangelizați
(să)
  • evangelizați
  • evangelizați
  • evangelizarăți
  • evangelizaserăți
  • evangelizaseți
a III-a (ei, ele)
  • evangelizea
(să)
  • evangelizeze
  • evangelizau
  • evangeliza
  • evangelizaseră
Intrare: evanghelizat
evanghelizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evanghelizat
  • evanghelizatul
  • evanghelizatu‑
  • evangheliza
  • evanghelizata
plural
  • evanghelizați
  • evanghelizații
  • evanghelizate
  • evanghelizatele
genitiv-dativ singular
  • evanghelizat
  • evanghelizatului
  • evanghelizate
  • evanghelizatei
plural
  • evanghelizați
  • evanghelizaților
  • evanghelizate
  • evanghelizatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)