opțiuni

2 intrări

12 definiții

evanghelizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: evangheliza] Convertit la creștinism.

evanghelizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: evangheliza] Evanghelizare.

evangeliza v vz evangheliza

evangheliza [At: POLIZU / V: ~nge~ / Pzi: ~zez / E: fr évangéliser, lat evangelisare] 1 vi (Înv) A propovădui evanghelia (1). 2-3 vtr (C. i. populația unui teritoriu, a unei țări etc.) A (se) converti la creștinism.

EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar) A converti la creștinism. – Din fr. évangéliser, lat. evangelizare.

EVANGHELIZÁ, evanghelizez, vb. I. Tranz. (Rar, cu privire la o țară, o regiune etc.) A converti la creștinism.

evanghelizá (a ~) vb., ind. prez. 3 evanghelizeáză

evanghelizá vb., ind. prez. 1 sg. evanghelizéz, 3 sg. și pl. evanghelizeáză

EVANGELIZÁ vb. I. v. evangheliza.

EVANGHELIZÁ vb. I. tr. (Rar) A converti la creștinism. [Var. evangeliza vb. I. / cf. fr. évangéliser, lat. bis. evangelizare].

EVANGHELIZÁ vb. tr. a converti la creștinism. (< fr. évangéliser, lat. evangelizare)

Intrare: evangheliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) evangheliza evanghelizare evanghelizat evanghelizând singular plural
evanghelizează evanghelizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) evanghelizez (să) evanghelizez evanghelizam evanghelizai evanghelizasem
a II-a (tu) evanghelizezi (să) evanghelizezi evanghelizai evanghelizași evanghelizaseși
a III-a (el, ea) evanghelizează (să) evanghelizeze evangheliza evangheliză evanghelizase
plural I (noi) evanghelizăm (să) evanghelizăm evanghelizam evanghelizarăm evanghelizaserăm, evanghelizasem*
a II-a (voi) evanghelizați (să) evanghelizați evanghelizați evanghelizarăți evanghelizaserăți, evanghelizaseți*
a III-a (ei, ele) evanghelizează (să) evanghelizeze evanghelizau evanghelizară evanghelizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) evangeliza evangelizare evangelizat evangelizând singular plural
evangelizează evangelizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) evangelizez (să) evangelizez evangelizam evangelizai evangelizasem
a II-a (tu) evangelizezi (să) evangelizezi evangelizai evangelizași evangelizaseși
a III-a (el, ea) evangelizează (să) evangelizeze evangeliza evangeliză evangelizase
plural I (noi) evangelizăm (să) evangelizăm evangelizam evangelizarăm evangelizaserăm, evangelizasem*
a II-a (voi) evangelizați (să) evangelizați evangelizați evangelizarăți evangelizaserăți, evangelizaseți*
a III-a (ei, ele) evangelizează (să) evangelizeze evangelizau evangelizară evangelizaseră
Intrare: evanghelizat
evanghelizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evanghelizat evanghelizatul evanghelizată evanghelizata
plural evanghelizați evanghelizații evanghelizate evanghelizatele
genitiv-dativ singular evanghelizat evanghelizatului evanghelizate evanghelizatei
plural evanghelizați evanghelizaților evanghelizate evanghelizatelor
vocativ singular — —
plural — —
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)
Link către această paradigmă