EVADARE, evadări, s. f. Acțiunea de a evada și rezultatul ei. Binecunoscutul bandit botoșănean... a făcut o demonstrație de evadare, revenind după cîteva zile în celula sa. BOGZA, A. Î. 338. ◊ Fig. Vorbitorul și-a exprimat convingerea că refugierea în literatura trecutului reprezintă... o formă subtilă de evadare din realitatea actuală. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 3/6.