Definiția cu ID-ul 1092904:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

eurilogie (gr. eurys „larg”, „nesfârșit” și logos „vorbire”), figură în care, de obicei, un verb predicat (ori alt cuvânt care îl implică), repetându-se, în genere imediat, prin juxtapunere ori coordonare copulativă, rezumă, pentru a nu mai fi narată, o acțiune verbală îndelungată, nedefinită (R): „Se luptă, se luptă, cât de cât să nu se deie zmăul.” (Eminescu) „Și inspiram ceasuri, ceasuri, aerul, care, după fumul orașului, mi se părea de-o puritate excepțională.” (L. Blaga) • E. caracterizează graiul comun și proza epică populară. • În e., cuvântul repetat intră, ca și în epizeuxă, în aceeași serie segmentară (în aceeași sferă predicativă); altfel spus, nu constituie un cap de segment sintactic deosebit (succesiv), ca în anadiploză.