O definiție pentru eurilogie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

eurilogie (gr. eurys „larg”, „nesfârșit” și logos „vorbire”), figură în care, de obicei, un verb predicat (ori alt cuvânt care îl implică), repetându-se, în genere imediat, prin juxtapunere ori coordonare copulativă, rezumă, pentru a nu mai fi narată, o acțiune verbală îndelungată, nedefinită (R): „Se luptă, se luptă, cât de cât să nu se deie zmăul.” (Eminescu) „Și inspiram ceasuri, ceasuri, aerul, care, după fumul orașului, mi se părea de-o puritate excepțională.” (L. Blaga) • E. caracterizează graiul comun și proza epică populară. • În e., cuvântul repetat intră, ca și în epizeuxă, în aceeași serie segmentară (în aceeași sferă predicativă); altfel spus, nu constituie un cap de segment sintactic deosebit (succesiv), ca în anadiploză.

Intrare: eurilogie
eurilogie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eurilogie
  • eurilogia
plural
  • eurilogii
  • eurilogiile
genitiv-dativ singular
  • eurilogii
  • eurilogiei
plural
  • eurilogii
  • eurilogiilor
vocativ singular
plural