eulogie sf [At: ANTONESCU, D. / P: e-u~ / Pl: ~ii / E: fr eulogie, cf gr εὐλογία „binefacere”] (Îvr) 1 Euharistie. 2 Pâine binecuvântată care se împărțea la adunările creștine din primele secole de după Hristos. corectat(ă)

EULOGIE s.f. (Bis.) Pîine binecuvîntată care se distribuia credincioșilor participanți la adunările creștine din primele secole ale erei noastre. [Pron. e-u-, gen. -iei. / cf. it. eulogia < gr. eulogiai – cuvinte bune].

EULOGIE s. f. pâine binecuvântată care se distribuia credincioșilor participanți la adunările creștine din primele secole după Cristos. (< fr. eulogie, gr. eulogia)