EUFUISM s. n. (Livr.) Manieră stilistică similară gongorismului spaniol sau manierismului italian folosită în proza elisabetană și barocă. [Pr.: e-u-fu-ism] – Din engl. euphuism.

eufuism sn [At: STREINU, P. C. III, 355 / P: e-u-fu-ism / E: eg euphuism, fr euphuisme] Varianta engleză, elisabetană, a manierismului european, caracterizată printr-un limbaj sofisticat până la prețiozitate.

EUFUISM, s. n. (Livr.) Variantă engleză, din epoca elizabetană, a manierismului european. [Pr.: e-u-fu-ism] – Din engl. euphuism.

EUFUISM s.n. (Liv.) Limbaj manierat, prețios, care era la modă în Anglia în epoca elisabetană. [Pron. e-u-fu-ism. / < fr. euphuisme, engl. euphuism, cf. Euphues – roman al scriitorului englez Lyly].

EUFUISM s. n. limbaj manierat, prețios, rafinat și sofisticat, la modă în Anglia în epoca elisabetană. (< engl. euphuism, fr. euphuisme)

eufuism s. n.

EUFUÍSM (< engl., fr.) s. n. Manieră stilistică similară gongorismului spaniol sau manierismului italian folosită în proza elisabetană și barocă (sfârșitul sec. 16 și începutul sec. 17). Termenul a fost sugerat de titlurile romanelor epistolare ale lui J. Lyly „Euphues, cercetarea spiritului” și „Eupheus și Anglia sa”.