Euphrosyna f. Mit. una din cele trei Grații.

Eufrosina = Euphrosyne.

EUFROSINA gr. Eὑφροσύνή „bucurie” (una din cele trei grații). 1. Eyfrosina (Ceas.); Efrosina (Ștef). 2. Frosina (AO XII 241; 16 A I 81); Frosina și Frosa ff. (Mar). 3. Ifrosina (Isp II²). 4. Efrusina (P Bor 83); cu afer.: Frusina (ib). 5. Ifrăsina f., dobr. (RI XI 206). Frăsina popadia (Sd Y 80); Frasina (16 A III 460); Frăsinica, mold. Frăsîna, mold.; – olt. (Cand 135); cu sinc.: Fășîna (Mar). 6. Frăsiana (Băl V). 7. Fîrsina, olt. (Cand 135). 8. Cu rotacism; Frăsira (16 A I 225). 9. Cu fon. ucr. Hrusina, dobr. (RI XI 210). 10. Cu sinc. lui f: Eroșia mona. (AO XV 370).

Eufrosina Vechi în onomastica noastră și destul de frecvent și astăzi, Eufrosina reproduce un cunoscut nume din mitologia Greciei antice, Euphrosýne sau Euphrosyna (corespondentul masc. Eufrosin, mult mai rar, corespunde gr. Euphrósinos). Cunoscută din Teogonia lui Hesiod, Euphrosyne, fiica lui Zeus și a Eurinomei (Hera), era una dintre cele trei „charite” (romanii, traducînd cuvîntul grecesc, le numeau „grații”), vechi zeități ale vegetației, însoțitoare ale zeiței dragostei, Afrodita, și simboluri ale gingășiei și farmecului feminin. Numele în discuție avea și are semnificație clară pentru greci, întrucît masculinul corespunde adj. euphrósynos „vesel, voios, bucuros”, iar femininul este identic cu subst. euphrosyne „voioșie, bucurie”. După cum ușor se poate constata din comparația cu → Eufemia; Eugen; Evdochia etc., Euphrosyne este la origine un nume compus din eu- „bun” și phren- „minte, inteligență” (de fapt, chiar euphrosyne însemna la început „înțelepciune”). Cu toate că numele aparține vechii mitologii păgîne, el pătrunde în onomasticonul creștin și se răspîndește în Europa odată cu cultul martirilor și sfinților celebrați de biserică. În apusul Europei, unde a fost continuată forma latină a numelui grecesc, Eufrosina nu s-a bucurat de prea mare popularitate și este astăzi o raritate. Mai frecvent a fost în răsărit, la greci și slavi, prin intermediul cărora, Eufrosin și Eufrosina ajung și la noi. Mulțimea variantelor sub care apar cele două nume în documentele noastre, unele și astăzi în uz, se explică fie prin influența limbilor slave vecine, fie prin modificările suferite pe teren românesc; Efrosina (apare în documentele moldovenești din timpul lui Ștefan cel Mare și corespunde, în ceea ce privește reducerea lui eu- la e-, pronunției grecești actuale), Frosina, Frosa, Frosinica, Frosica, Efrusina, Frusina, Ifrosina, Frăsina etc., iar pentru masculin Efrosin, Ivrosin, Frosin, Frăsin etc. Probabil aceleiași familii îi aparțin și vechile nume Sin (de aici toponimul Sinești), atestat în documentele muntene începînd cu anul 1441 și Sinea (prima apariție documentară în 1482). Astăzi, cînd numele nu mai are nici o legătură cu calendarul, sînt folosite formele culte Eufrosin și Eufrosina, apropiate de vechea pronunție grecească. ☐ It. Eufrosina, magh. Eufrozina, bg. Efrosina, Efrosenia, rus. Evfrosin, Efrosinia etc. ☐ Iluministul român Eufrosin Poteca.