8 definiții pentru eufoniu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eufoniu sn [At: TIM. POPOVICI, D. M. / P: e-u~ / Pl: ~ii / E: it eufonio] 1 Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru corespunzător vocii de bariton. 2 Registru de orgă asemănător clarinetului.

EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

EUFÓNIU, eufonii, s. n. Instrument muzical de alamă, folosit de obicei la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

EUFÓNIU s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio].

EUFÓNIU s. n. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton. (< it. eufonio)

EUFÓNIU n. Instrument muzical de alamă, folosit la acompaniament. /<it. eufonio


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eufóniu [niu pron. nĭu] (e-u-) s. n., art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (-ni-i-)

eufóniu s. n. (sil. e-u-) [-niu pron. -niu], art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (sil. -ni-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

eufoniu(m) 1. Instrument compus din tuburi de sticlă acordate (I), construit de Chladani în 1790. Prin atingerea lor cu degetele umezite în apă, tuburile produceau vibrații* longitudinale. Ele transmiteau însă vibrații transversale barelor de oțel cu care erau puse în legătură. 2. Instr. de suflat de alamă, întrebuințat în fanfară (6), cu registru (1) corespunzător vocii de bariton (I, 1). Echiv. germ. Barytonhorn [Bariton (II, 3)]. V. fligorn (2).

Intrare: eufoniu
  • silabație: e-u-
  • pronunție: -niu pr. -nĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eufoniu
  • eufoniul
  • eufoniu‑
plural
  • eufonii
  • eufoniile
genitiv-dativ singular
  • eufoniu
  • eufoniului
plural
  • eufonii
  • eufoniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)