2 intrări

3 definiții

eufemizá vb., ind. prez. 1 sg. eufemizéz, 3 sg. și pl. eufemizeáză

EUFEMIZÁ vb. I. tr. (Lingv.) A da (unui cuvânt, unei expresii) un caracter eufemistic. [Pron. e-u-. / cf. fr. euphémiser].

EUFEMIZÁ vb. tr. a da (unui cuvânt) un caracter eufemistic. (< fr. euphémiser)

Intrare: eufemiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eufemiza eufemizare eufemizat eufemizând singular plural
eufemizea eufemizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eufemizez (să) eufemizez eufemizam eufemizai eufemizasem
a II-a (tu) eufemizezi (să) eufemizezi eufemizai eufemizași eufemizaseși
a III-a (el, ea) eufemizea (să) eufemizeze eufemiza eufemiză eufemizase
plural I (noi) eufemizăm (să) eufemizăm eufemizam eufemizarăm eufemizaserăm, eufemizasem*
a II-a (voi) eufemizați (să) eufemizați eufemizați eufemizarăți eufemizaserăți, eufemizaseți*
a III-a (ei, ele) eufemizea (să) eufemizeze eufemizau eufemiza eufemizaseră
Intrare: eufemizare
eufemizare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eufemizare eufemizarea
plural eufemizări eufemizările
genitiv-dativ singular eufemizări eufemizării
plural eufemizări eufemizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)