9 definiții pentru eudemonism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EUDEMONÍSM s. n. Doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme.

eudemonism sn [At: LM / P: e-u~ / E: fr eudémonisme] 1 Concepție etică ce pune la baza moralei năzuința omului spre fericire. 2 (Liv) Năzuință a omului spre fericire.

EUDEMONÍSM s. n. Concepție etică și principiu care pune la baza moralei năzuința spre fericire. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme.

EUDEMONÍSM s.n. 1. Concepție, teorie morală fundată pe principiul că fericirea este binele suprem. 2. (Liv.) Năzuință a omului spre fericire. [Pron. e-u-. / < fr. eudémonisme, cf. gr. eudaimonia – fericire].

EUDEMONÍSM s. n. concepție etică care urmărește năzuința omului spre fericire. (< fr. eudémonisme)

EUDEMONÍSM n. Curent etic care consideră fericirea scopul suprem al vieții omenești. /<fr. eudémonisme, lat. eudaemonismus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EUDEMONÍSM (< fr.; {s} gr. eudaimonia „fericire”) s. n. Concepție sau doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea, obținută însă printr-o viață dominată de rațiune, și nu de plăceri efemere (Epicur, Helvetius, Diderot, Feuerbach ș.a.).

Intrare: eudemonism
  • silabație: e-u- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eudemonism
  • eudemonismul
  • eudemonismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • eudemonism
  • eudemonismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eudemonism

  • 1. Doctrină morală care consideră că scopul conduitei umane este fericirea.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. livresc Năzuință a omului spre fericire.
    surse: DN

etimologie: