2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etuva vt [At: DN3 / Pzi: ~vez / E: fr étuver] 1 (Rar) A ține în etuvă. 2 A usca betonul.

ETUVÁ vb. I. tr. A ține la etuvă; a usca în etuvă. ♦ A aburi, a usca betonul. [< fr. étuver].

ETUVÁ vb. tr. a ține la etuvă; a usca în etuvă. ◊ a aburi, a usca betonul. (< fr. étuver)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etuvá (a ~) (a usca în etuvă) vb., ind. prez. 3 etuveáză

etuvá vb., ind. prez. 1 sg. etuvéz, 3 sg. și pl. etuveáză

Intrare: etuvat
etuvat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etuvat
  • etuvatul
  • etuvatu‑
  • etuva
  • etuvata
plural
  • etuvați
  • etuvații
  • etuvate
  • etuvatele
genitiv-dativ singular
  • etuvat
  • etuvatului
  • etuvate
  • etuvatei
plural
  • etuvați
  • etuvaților
  • etuvate
  • etuvatelor
vocativ singular
plural
Intrare: etuva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • etuva
  • etuvare
  • etuvat
  • etuvatu‑
  • etuvând
  • etuvându‑
singular plural
  • etuvea
  • etuvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • etuvez
(să)
  • etuvez
  • etuvam
  • etuvai
  • etuvasem
a II-a (tu)
  • etuvezi
(să)
  • etuvezi
  • etuvai
  • etuvași
  • etuvaseși
a III-a (el, ea)
  • etuvea
(să)
  • etuveze
  • etuva
  • etuvă
  • etuvase
plural I (noi)
  • etuvăm
(să)
  • etuvăm
  • etuvam
  • etuvarăm
  • etuvaserăm
  • etuvasem
a II-a (voi)
  • etuvați
(să)
  • etuvați
  • etuvați
  • etuvarăți
  • etuvaserăți
  • etuvaseți
a III-a (ei, ele)
  • etuvea
(să)
  • etuveze
  • etuvau
  • etuva
  • etuvaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)