2 intrări

4 definiții

etuvá (a ~) (a usca în etuvă) vb., ind. prez. 3 etuveáză

etuvá vb., ind. prez. 1 sg. etuvéz, 3 sg. și pl. etuveáză

ETUVÁ vb. I. tr. A ține la etuvă; a usca în etuvă. ♦ A aburi, a usca betonul. [< fr. étuver].

ETUVÁ vb. tr. a ține la etuvă; a usca în etuvă. ◊ a aburi, a usca betonul. (< fr. étuver)

Intrare: etuva
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etuva etuvare etuvat etuvând singular plural
etuvea etuvați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etuvez (să) etuvez etuvam etuvai etuvasem
a II-a (tu) etuvezi (să) etuvezi etuvai etuvași etuvaseși
a III-a (el, ea) etuvea (să) etuveze etuva etuvă etuvase
plural I (noi) etuvăm (să) etuvăm etuvam etuvarăm etuvaserăm, etuvasem*
a II-a (voi) etuvați (să) etuvați etuvați etuvarăți etuvaserăți, etuvaseți*
a III-a (ei, ele) etuvea (să) etuveze etuvau etuva etuvaseră
Intrare: etuvat
etuvat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etuvat etuvatul etuva etuvata
plural etuvați etuvații etuvate etuvatele
genitiv-dativ singular etuvat etuvatului etuvate etuvatei
plural etuvați etuvaților etuvate etuvatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)