ETUVĂ, etuve, s. f. Aparat metalic format dintr-o incintă etanșă, folosit pentru sterilizare și deparazitare prin mijloace chimice și fizice, pentru menținerea la o temperatură ridicată a unor substanțe sau piese. – Din fr. étuve.

etuvă sf [At: BIANU, D. S. / V: (pop) ~ubă, (reg) itubă / Pl: ~ve / E: fr étuve] 1 (Îvr) Baie de aburi. 2 (Rar) Cadă în care este introdus un bolnav pentru a-l supune unui tratament cu băi de aer cald și uscat. 3 Aparat etanș în care se realizează temperaturi ridicate, folosit la sterilizări, deparazitări, uscări sau prepararea unor culturi microbiene.

*ETUVĂ (pl. -ve) sf. Aparat de desinfectare sau de sterilizare prin aburi (🖼 2006) [fr.].

ETUVĂ, etuve, s. f. Aparat metalic, de diferite forme și dimensiuni, folosit pentru sterilizare și deparazitare prin mijloace chimice și fizice. – Din fr. étuve.

ETUVĂ, etuve, s. f. Nume dat unor aparate în care se produce o temperatură ridicată și care se întrebuințează în diferite industrii și laboratoare pentru dezinfectare, sterilizare, preparare a unor culturi etc.

ETUVĂ s.f. Aparat sau încăpere în care se produce o temperatură ridicată și care se folosește la dezinfectare, la sterilizare etc. [< fr. étuve].

ETUVĂ s. f. aparat, încăpere în care se produce o temperatură ridicată, pentru dezinfectare, sterilizare etc. (< fr. étuve)

ETUVĂ ~e f. Instalație pentru sterilizare sau deparazitare prin mijloace fizice sau chimice. /<fr. étuve

etuvă f. cuptor uscat, aparat pentru dezinfectat (= fr. étuve).

*etúvă f., pl. (fr. étuve, it. stufa. V. stufat). Mașină de dezinfectat orĭ de sterilizat pin abur orĭ pin căldură. Fig. Această cameră e o adevărată etuvă, e foarte caldă.

etubă sf vz etuvă

etuva vt [At: DN³ / Pzi: ~vez / E: fr étuver] 1 (Rar) A ține în etuvă. 2 A usca betonul.

ituvă sf vz etuvă

ETUVA vb. I. tr. A ține la etuvă; a usca în etuvă. ♦ A aburi, a usca betonul. [< fr. étuver].

ETUVA vb. tr. a ține la etuvă; a usca în etuvă. ◊ a aburi, a usca betonul. (< fr. étuver)

etuvă s. f., g.-d. art. etuvei; pl. etuve

etuvă s. f., g.-d. art. etuvei; pl. etuve

etuvă s. f., g.-d. art. etuvei; pl. etuve

etuva (a ~) (a usca în etuvă) vb., ind. prez. 1 sg. etuvez, 3 etuvează; conj. prez. 1 sg. să etuvez, 3 să etuveze

etuva (a ~) (a usca în etuvă) vb., ind. prez. 3 etuvează

etuva vb., ind. prez. 1 sg. etuvez, 3 sg. și pl. etuvează