7 definiții pentru etui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etui sn [At: DN2 / P: e-tüi / Pl: ~uri / E: fr étui] Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton etc., în care se păstrează obiecte mici și fragile, și care are forma acestor obiecte.

ETUÍ, etui-uri, s. n. Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton, material plastic etc., în care se păstrează unele obiecte (mici și fragile) pentru a le proteja și care are forma adaptată acestor obiecte. [Pr.: e-tüi] – Din fr. étui.

ETUÍ, etuiuri, s. n. Cutiuță sau toc din piele, stofă, carton, material plastic etc., în care se păstrează unele obiecte (mici și fragile) pentru a le proteja și care are forma adaptată acestor obiecte. [Pr.: -e-tüi] – Din fr. étui.

ETUÍ s.n. Cutiuță (de piele, de carton) în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc. [Pron. -tüi, pl. -iuri. / < fr. étui].

ETUI ETüÍ/ s. n. cutiuță în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc. (< fr. étui)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etuí (fr.) [pron. etüí] (-tui) s. n., art. etui-ul; pl. etui-uri

etuí s.n. [pron. fr. e-tüi], art. etuíul; pl. etuíuri

Intrare: etui
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etui
  • etuiul
  • etuiu‑
plural
  • etuiuri
  • etuiurile
genitiv-dativ singular
  • etui
  • etuiului
plural
  • etuiuri
  • etuiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)