6 definiții pentru etrier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ETRIÉR, etriere, s. n. 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc. 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. étrier.
ETRIÉR, etriere, s. n. 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc. 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. étrier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
etrier [At: LTR2 / P: ~tri-er / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fr étrier] 1 sn Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. 2 sm Piesă în formă de U utilizată la asamblarea barelor de direcție ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ETRIÉR s.n. 1. Vergea de oțel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (Mar.) Suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc. [Pron. -tri-er, pl. -re. / < fr. étrier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ETRIÉR s. n. 1. vergea de oțel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (mar.) suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc. (< fr. étrier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
etrier (e-tri-er) s. n., pl. etriere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
etriér s. n. (sil. -tri-er), pl. etriére
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-tri-er
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
etrier, etrieresubstantiv neutru
- 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc. DEX '09 DEX '98
- 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc. DN
etimologie:
- étrier DEX '09 DEX '98 DN