6 definiții pentru etrier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etrier [At: LTR2 / P: ~tri-er / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fr étrier] 1 sn Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. 2 sm Piesă în formă de U utilizată la asamblarea barelor de direcție ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc.

ETRIÉR, etriere, s. n. 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc. 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. étrier.

ETRIÉR, etriere, s. n. 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc. 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. étrier.

ETRIÉR s.n. 1. Vergea de oțel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (Mar.) Suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc. [Pron. -tri-er, pl. -re. / < fr. étrier].

ETRIÉR s. n. 1. vergea de oțel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (mar.) suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc. (< fr. étrier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etriér (e-tri-er) s. n., pl. etriére

etriér s. n. (sil. -tri-er), pl. etriére

Intrare: etrier
  • silabație: e-tri-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etrier
  • etrierul
  • etrieru‑
plural
  • etriere
  • etrierele
genitiv-dativ singular
  • etrier
  • etrierului
plural
  • etriere
  • etrierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

etrier

  • 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. marină Suport pe care se sprijină tangoanele, scărițele etc.
    surse: DN

etimologie: