7 definiții pentru etravă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etra sf [At: CADE / Pl: ~ve / E: fr étrave] Piesă de rezistență longitudinală din scheletul unei nave, situată la proră și solidarizată cu chila.

ETRÁVĂ, etrave, s. f. Element de rezistență care închide corpul unei nave la proră și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă. – Din fr. étrave.

ETRÁVĂ, etrave, s. f. Element de rezistență care închide corpul unei nave la proră și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă. – Din fr. étrave.

ETRÁVĂ s.f. Piesă de rezistență în construcția scheletului unei nave, situată la proră. [< fr. étrave].

ETRÁVĂ s. f. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră. (< fr. étrave)

ETRÁVĂ ~e f. Piesă de rezistență care închide corpul navei la proră cu ajutorul căreia nava își deschide drumul prin apă. [Sil. e-tra-vă] /<fr. étrave


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

etrávă (e-tra-) s. f., g.-d. art. etrávei; pl. etráve

etrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. etrávei; pl. etráve

Intrare: etravă
  • silabație: e-tra-vă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etra
  • etrava
plural
  • etrave
  • etravele
genitiv-dativ singular
  • etrave
  • etravei
plural
  • etrave
  • etravelor
vocativ singular
plural

etravă

  • 1. Element de rezistență care închide corpul unei nave la proră și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: