ETOPEE s.f. (Liv.) Descriere, înfățișare a moravurilor și a sentimentelor oamenilor. ♦ Figură de compoziție constînd în zugrăvirea caracterului sau structurii psihice a unui personaj prin scrisori ori printr-o cuvîntare, adesea fictive. ♦ Figură de stil constînd în personificarea unor lucruri. [Pron. -pe-e, var. etopoezie s.f. / < fr. éthopée, lat. ethopoeia, gr. ethopoiia].