2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

etnic, ~ă [At: C. CANTACUZINO, ap. CM. I, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ethnique, lat ethnicus] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care se închină la idoli Si: idolatru. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care aparține altei religii decât cea creștină Si: (îvr) etnicesc, păgân. 5-6 smf, a (Persoană) care aparține unui popor. 7 a Care este propriu unui popor. 8 a Care se referă la un popor. 9 Referitor la formele de cultură și civilizație specifice unui popor. 10 (Îs) Nume ~ Nume de popor. 11 a (Rar) Național.

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. Grup etnic = parte a populației dintr-o societate vorbind aceeași limbă, împărtășind aceleași atitudini, comportamente, trăsături mentale etc. ca produs al originii și tradiției culturale comune. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus.

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus.

ÉTNIC, -Ă, etnici, -e, adj. Legat de apartenența la un popor; referitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor.

ETNIC, -Ă adj. Referitor la apartenența la un popor; specific unui popor. ◊ Nume etnic = nume de popor. [Cf. fr. ethnique, lat. ethnicus, gr. ethnos – popor].

ÉTNIC, -Ă adj. referitor la apartenența la un popor, la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ nume ~ = etnonim. (< fr. ethnique, lat. ethnicus)

ÉTNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de rasă sau de etnie; propriu unei rase sau unei etnii. 2) Care ține de cultura materială a unui popor. /<fr. ethnique, lat. ethnicus

etnic a. care e particular unor popoare.

*étnic, -ă adj. (vgr. ethnikós). La vechiĭ autorĭ bisericeștĭ, păgîn. Relativ la rasă, național: influențe etnice, nume etnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

étnic adj. m., pl. étnici; f. étnică, pl. étnice

étnic adj. m., pl. étnici; f. sg. étnică, pl. étnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÉTNICI s. pl. v. minoritate națională.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

étnic (étnică), adj. – Referitor la apartenența la un popor. Fr. ethnique. Var. etnicesc, adj. (păgîn), din ngr. ἐθνιϰός, este din sec. XVII, astăzi înv. (Murnu 23).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ETNIC (< fr., lat.) adj. Referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ Nume e. = nume de popor. Grup e. = parte a populației dintr-o societate vorbind aceeași limbă, împărtășind aceleași atitudini, comportamente, trăsături mentale etc. ca produs al originii și tradiției culturale comune. Într-o societate, g.e. poate fi asimilat când adoptă modelele culturale comune, sau dominat, atunci când este controlat și i se impune cultura unui alt grup; mai poate fi asociat cu alte grupuri, fiecare păstrându-și însă identitatea culturală.

Intrare: etnici
substantiv masculin (M99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • etnici
  • etnicii
genitiv-dativ singular
plural
  • etnici
  • etnicilor
vocativ singular
plural
Intrare: etnic
etnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etnic
  • etnicul
  • etnicu‑
  • etnică
  • etnica
plural
  • etnici
  • etnicii
  • etnice
  • etnicele
genitiv-dativ singular
  • etnic
  • etnicului
  • etnice
  • etnicei
plural
  • etnici
  • etnicilor
  • etnice
  • etnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)