2 intrări

9 definiții

ETIRÁT, -Ă, etirați, -te, adj. Care este alungit, întins. – V. etira.

ETIRÁT, -Ă, etirați, -te, adj. Care este alungit, întins. – V. etira.

ETIRÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Alungit, întins. [Cf. fr. étiré].

ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.

ETIRÁ, etirez, vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.

etirá (a ~) vb., ind. prez. 3 etireáză

etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. și pl. etireáză

ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].

ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)

Intrare: etira
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etira etirare etirat etirând singular plural
etirea etirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etirez (să) etirez etiram etirai etirasem
a II-a (tu) etirezi (să) etirezi etirai etirași etiraseși
a III-a (el, ea) etirea (să) etireze etira etiră etirase
plural I (noi) etirăm (să) etirăm etiram etirarăm etiraserăm, etirasem*
a II-a (voi) etirați (să) etirați etirați etirarăți etiraserăți, etiraseți*
a III-a (ei, ele) etirea (să) etireze etirau etira etiraseră
Intrare: etirat
etirat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etirat etiratul etira etirata
plural etirați etirații etirate etiratele
genitiv-dativ singular etirat etiratului etirate etiratei
plural etirați etiraților etirate etiratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)