etiologhie (gr. etiologia „căutarea cauzei”), figură care constă în enunțarea temeiului sau motivării unei afirmații construită, de obicei, printr-o propoziție cauzală (P): „S-a mai spus că o reformă ca aceasta nu se poate face decât în condițiunile unei atmosfere de desăvârșită morală. De data asta, sunt de acord cu criticii mei. Da, o reformă ca aceasta nu se poate face decât într-o atmosferă de morală desăvârșită, fără o morală unică și fără sancțiuni implacabile (Aplauze prelungite). Pe vrăjmașii moralei unice și ai sancțiunilor implacabile să-i căutăm pretutindeni și să-i pedepsim; ei nu se găsesc însă cu precădere în rândurile noastre, căci nu printre noi strălucesc persoane care, pentru a putea trăi, au nevoie de două morale: una care să le permită să se scuze, cealaltă care că le permită să acuze.” (N. Titulescu) • Efectul retoric al pasajului de mai sus este întărit și de antiteza paronomastică (metagramatică) din final: „să se scuze” – „să acuze”.