etiolare sf [At: ENC. AGR. II, 446 / P: e-ti-o~ / Pl: ~lări / E: etiola] Fenomen de veștejire și de slăbire a rezistenței plantelor, determinat de insuficiența luminii și a aerului în mediul în care se dezvoltă.

ETIOLARE s.f. (Biol.) Fenomen de îngălbenire a plantelor verzi crescute în întuneric. [Pron. -ti-o-. / după fr. étiolement].

ETIOLARE s. f. fenomen de îngălbenire a plantelor crescute în întuneric, din cauza lipsei de clorofilă. (după fr. étiolement)

etiola [At: AGROTEHNICA, II, 77 / P: e-ti-o-la / Pzi: ~lez / E: fr étioler] 1 vr (D. plante) A se veșteji din cauza insuficienței luminii și a aerului. 2 vt A da naștere unei etiolări.

ETIOLA vb. I. tr. (Biol.) A produce o etiolare. [Pron. -ti-o-. / < fr. etioler].

ETIOLA vb. tr. a produce o etiolare. (< fr. étioler)

etiolare (desp. -ti-o-) s. f., g.-d. art. etiolării; pl. etiolări

etiolare (-ti-o-) s. f., g.-d. art. etiolării; pl. etiolări

etiolare s. f. (sil. -ti-o-), g.-d. art. etiolării; pl. etiolări

etiola (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg. etiolez, 3 etiolează; conj. prez. 1 sg. să etiolez, 3 să etioleze

etiola (a ~) (-ti-o-) vb., ind. prez. 3 etiolează

etiola vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. etiolez, 3 sg. și pl. etiolează

ETIOLÁRE (după fr. étiolement) s. f. Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric, manifestat prin lungirea tulpinilor, micșorarea și albirea frunzelor etc., din cauza lipsei de clorofilă. La anumite legume se practică e. pentru a le îmbunătăți însușirile de consum (ex. cicoarea de grădină – andiva -, țelina pentru pețiol, cardon, sparanghel).