2 definiții pentru etiogen aetiogen

etiogén adj. m. (sil. -ti-o-), pl. etiogéni; f. sg. etiogénă, pl. etiogéne


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ETIO- (AETIO-) „cauză, factor”. ◊ gr. aitia „cauză” > fr. étio-, it. id., engl. id., germ. aetio- și ätio- > rom. etio- și aetio-.~gen (aetiogen) (v. -gen1), adj., (despre o mișcare) cauzată de factori sau de excitații din exterior; sin. etiogenic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină medicală care tratează despre cauzele bolilor. 2. Știință a descifrării cauzelor lucrurilor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a plantelor cauzată de factori externi; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare a organelor vegetale produsă de excitații externe; ~nomic (v. -nomic), adj., (despre mișcare) cauzat de factori sau de excitații externe; ~trop (v. -trop), adj., (despre tratament) care se adresează cauzelor bolii; sin. etiotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., etiotrop*.

Intrare: etiogen
etiogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etiogen etiogenul etioge etiogena
plural etiogeni etiogenii etiogene etiogenele
genitiv-dativ singular etiogen etiogenului etiogene etiogenei
plural etiogeni etiogenilor etiogene etiogenelor
vocativ singular
plural
aetiogen
adjectiv (A1) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aetiogen aetiogenul aetioge aetiogena
plural aetiogeni aetiogenii aetiogene aetiogenele
genitiv-dativ singular aetiogen aetiogenului aetiogene aetiogenei
plural aetiogeni aetiogenilor aetiogene aetiogenelor
vocativ singular
plural