etimologist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~giști, ~e / E: fr étymologiste] (Lin) 1 smf Etimolog. 2-3 smf Adept al etimologismului (1-2). 4-5 a Care aparține etimologismului (1-2). 6-7 a Referitor la etimologism (1-2). 8-9 a Care reflectă etimologismul (1-2). 10-11 a Conform cu etimologismul (1-2).

*ETIMOLOGIST sm. 📖 1 Învățat care se ocupă cu cercetarea etimologiilor ¶ 2 Partizan al ortografiei etimologice [fr.].

ETIMOLOGIST, etimologiști, s. m. 1. Specialist care se ocupă cu etimologia. 2. Partizan al ortografiei etimologice. Latiniștii au fost etimologiști.

ETIMOLOGIST, -Ă s.m. și f. 1. Specialist în etimologie; etimolog. 2. Partizan al ortografiei etimologice. [Cf. fr. étymologiste].

ETIMOLOGIST, -Ă s. m. f. specialist în etimologie; etimolog. (< fr. étymologiste)

ETIMOLOGIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în etimologie. /<fr. étymologiste

etimologist m. 1. cel ce se ocupă cu cercetarea etimologiilor; 2. partizan al ortografiei etimologice.

*etimologíst, -ă s. Etimolog. Partizan al ortografiiĭ etimologice. Adj. Ortografie etimologistă.

*etimológ m. (vgr. etymológos). Cel care se ocupă de etimologie. – Uniĭ zic etimologist (după fr.). Cp. cu astro-, geo-, zoo-log.

etimologist s. m., pl. etimologiști

etimologist s. m., pl. etimologiști

etimologist s. m., pl. etimologiști

ETIMOLOGIST s. m. (cf. fr. étymologiste): 1. specialist în etimologie (v.). 2. adept al ortografiei etimologice (v. ortografie).