2 intrări

6 definiții

ETILÁ, etilez, vb. I. Tranz. A efectua o etilare. – Din etil.

ETILÁ, etilez, vb. I. Tranz. A efectua o etilare. – Din etil.

etilá (a ~) vb., ind. prez. 3 etileáză

etilá vb., ind. prez. 1 sg. etiléz, 3 sg. și pl. etileáză

ETILÁ vb. I. tr. A efectua o etilare. [< etil].

ETILÁ vb. tr. a efectua o etilare. (< etil)

Intrare: etila
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etila etilare etilat etilând singular plural
etilea etilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etilez (să) etilez etilam etilai etilasem
a II-a (tu) etilezi (să) etilezi etilai etilași etilaseși
a III-a (el, ea) etilea (să) etileze etila etilă etilase
plural I (noi) etilăm (să) etilăm etilam etilarăm etilaserăm, etilasem*
a II-a (voi) etilați (să) etilați etilați etilarăți etilaserăți, etilaseți*
a III-a (ei, ele) etilea (să) etileze etilau etila etilaseră
Intrare: etilat
etilat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etilat etilatul etila etilata
plural etilați etilații etilate etilatele
genitiv-dativ singular etilat etilatului etilate etilatei
plural etilați etilaților etilate etilatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)