opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETILARE, etilări, s. f. 1. Introducere a unui radical etil într-o moleculă organică. 2. Tratare a benzinei cu etil fluid în vederea obținerii benzinei antidetonante. – V. etila.

ETILARE, etilări, s. f. 1. Introducere a unui radical etil într-o moleculă organică. 2. Tratare a benzinei cu etil fluid în vederea obținerii benzinei antidetonante. – V. etila.

etilare sf [At: LTR2 / Pl: ~lări / E: etil] (Chm) 1 Tratare a benzinei cu etil fluid în vederea obținerii benzinei antidetonante. 2 Introducere a unui radical etil într-o moleculă organică.

ETILARE s.f. Introducere a unui radical etil într-o moleculă organică. ♦ Adăugare de etil fluid unei benzine pentru a-i îmbunătăți cifra octanică; etilație. [< etila].

ETILARE s. f. 1. introducere a unui radical etil într-o moleculă organică; etilație. 2. tratare cu etil fluid a unei benzine, pentru a-i îmbunătăți cifra octanică. (< etila)

ETILA, etilez, vb. I. Tranz. A efectua o etilare. – Din etil.

ETILA, etilez, vb. I. Tranz. A efectua o etilare. – Din etil.

etila vt [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: etil] 1-2 A efectua o etilare (1-2).

ETILA vb. I. tr. A efectua o etilare. [< etil].

ETILA vb. tr. a efectua o etilare. (< etil)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

etilare s. f., g.-d. art. etilării; pl. etilări

etilare s. f., g.-d. art. etilării; pl. etilări

etilare s. f., g.-d. art. etilării; pl. etilări

etila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. etilez, 3 etilează; conj. prez. 1 sg. să etilez, 3 să etileze

etila (a ~) vb., ind. prez. 3 etilează

etila vb., ind. prez. 1 sg. etilez, 3 sg. și pl. etilează

Intrare: etilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etilare
  • etilarea
plural
  • etilări
  • etilările
genitiv-dativ singular
  • etilări
  • etilării
plural
  • etilări
  • etilărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: etila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • etila
  • etilare
  • etilat
  • etilatu‑
  • etilând
  • etilându‑
 singular plural
  • etilează
  • etilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • etilez
 (să)
  • etilez
  • etilam
  • etilai
  • etilasem
a II-a (tu)
  • etilezi
 (să)
  • etilezi
  • etilai
  • etilași
  • etilaseși
a III-a (el, ea)
  • etilează
 (să)
  • etileze
  • etila
  • etilă
  • etilase
plural I (noi)
  • etilăm
 (să)
  • etilăm
  • etilam
  • etilarăm
  • etilaserăm
  • etilasem
a II-a (voi)
  • etilați
 (să)
  • etilați
  • etilați
  • etilarăți
  • etilaserăți
  • etilaseți
a III-a (ei, ele)
  • etilează
 (să)
  • etileze
  • etilau
  • etilară
  • etilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

etilare, etilărisubstantiv feminin

  • 1. Introducere a unui radical etil într-o moleculă organică. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Tratare a benzinei cu etil fluid în vederea obținerii benzinei antidetonante. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: etilație
etimologie:
  • vezi etila DEX '09 DEX '98 DN

etila, etilezverb

  • 1. A efectua o etilare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • etil DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.