10 definiții pentru etil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ETÍL, etili, s. m. Radical organic monovalent obținut din etan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. éthyle.

etil sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~i / E: fr éthyle] Radical organic monovalent derivat din etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

ETÍL, etili, s. m. Radical organic obținut din etan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. éthyle.

ETÍL s. n. (Chim.) Radical organic derivat de la etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

ETÍL s.m. (Chim.) Radical organic care derivă din etan. [< fr. éthyle].

ETÍL s. m. radical organic monovalent derivat din etan. (< fr. éthyle)

ETÍL ~i m. Radical organic derivat din etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. /<fr. éthyle

*etíl n., pl. urĭ, ĭar în teoria chimiiĭ m. (d. et- ca și’n etan și il d. vgr. ῾ýle, materie). Chim. Radical ipotetic (C2 H5) format din cărbune și idrogen și care intră în compozițiunea alcooluluĭ obișnuit și a multor compușĭ organicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: etil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etil
  • etilul
  • etilu‑
plural
  • etili
  • etilii
genitiv-dativ singular
  • etil
  • etilului
plural
  • etili
  • etililor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

etil

  • 1. Radical organic monovalent obținut din etan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: