ETEROMANIE, eteromanii, s. f. Formă de toxicomanie care constă în consumarea repetată de cantități crescânde de eter etilic în scopul obținerii unei stări de excitație psihică. – Din fr. éthéromanie.

eteroman, ~ă smf, a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr éthéromane] 1-2 (Toxicoman) care se droghează cu eter.

eteromanie sf [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr éthéromanie] Formă de toxicomanie constând în consumarea repetată de cantități crescânde de eter etilic în scopul obținerii unei stări de excitație psihică.

*ETEROMAN sm., -ANĂ (pl. -ne) sf. Care are vițiul de a bea eter (sulfuric) [fr.].

*ETEROMANIE sf. Obiceiul, vițiul de a absorbi eter [fr.].

ETEROMANIE, eteromanii, s. f. Formă de toxicomanie care constă în ingerarea repetată de cantități crescânde de eter etilic în scopul obținerii unei stări de excitație psihică. – Din fr. éthéromanie.

ETEROMAN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de eteromanie. [< fr. éthéromane].

ETEROMANIE s.f. (Med.) Manie de a bea eter în loc de alcool. [Gen. -iei. / < fr. éthéromanie, cf. fr. éther – eter, gr. mania – patimă].

ETEROMAN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de eteromanie. (< fr. éthéromane)

ETEROMANIE s. f. toxicomanie constând în inhalarea, ingestia sau injectarea de eter. (< fr. éthéromanie)

ETEROMAN ~i m. Persoană care suferă de eteromanie. /<fr. ethéromane

ETEROMANIE f. Intoxicație cu eter etilic în scopul obținerii unei stări de excitație psihică. /<fr. éthéromanie

eteroman s. m., pl. eteromani

eteromanie s. f., art. eteromania, g.-d. art. eteromaniei; pl. eteromanii, art. eteromaniile (desp. -ni-i-)

eteroman s. m., pl. eteromani

eteromanie s. f., art. eteromania, g.-d. art. eteromaniei; pl. eteromanii, art. eteromaniile

eteroman s. m., pl. eteromani

eteromanie s. f. → manie

eteroman, eteromani s. m. (tox.) consumator de eter în scopul obținerii unei stări euforice