10 definiții pentru eteromană

eterománă s. f., g.-d. art. eterománei; pl. eterománe

eterománă s. f., g.-d. art. eterománei; pl. eterománe

ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.

ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.

eteromán s. m., pl. etErománi

eteromán s. m., pl. eterománi

ETEROMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de eteromanie. [< fr. éthéromane].

ETEROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de eteromanie. (< fr. éthéromane)

ETEROMÁN ~i m. Persoană care suferă de eteromanie. /<fr. ethéromane


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

eteroman, eteromani s. m. (tox.) consumator de eter în scopul obținerii unei stări euforice

Intrare: eteromană
eteromană substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eteroma eteromana
plural eteromane eteromanele
genitiv-dativ singular eteromane eteromanei
plural eteromane eteromanelor
vocativ singular
plural