11 definiții pentru eteroman

eteroman, ~ă smf, a [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr éthéromane] 1-2 (Toxicoman) care se droghează cu eter.

ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.

ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.

eteroman s. m., pl. eteromani

eteromán s. m., pl. eterománi

ETEROMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de eteromanie. [< fr. éthéromane].

ETEROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de eteromanie. (< fr. éthéromane)

ETEROMÁN ~i m. Persoană care suferă de eteromanie. /<fr. ethéromane

eteroma s. f., g.-d. art. eteromanei; pl. eteromane

eterománă s. f., g.-d. art. eterománei; pl. eterománe


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

eteroman, eteromani s. m. (tox.) consumator de eter în scopul obținerii unei stări euforice

Intrare: eteroman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eteroman eteromanul
plural eteromani eteromanii
genitiv-dativ singular eteroman eteromanului
plural eteromani eteromanilor
vocativ singular
plural