12 definiții pentru eterodoxie heterodoxie

ETERODOXÍE s. f. v. heterodoxie.

ETERODOXÍE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. [Var.: heterodoxíe s. f.] – Din fr. hétérodoxie.

eterodoxíe/heterodoxíe s. f., art. eterodoxía/heterodoxía, g.-d. eterodoxíi/heterodoxíi, art. eterodoxíei/heterodoxíei

ETERODOXÍE s.f. (Bis.) Credință contrară unei dogme. V. erezie. [Gen. -iei, var. heterodoxie s.f. / < fr. hétérodoxie, cf. gr. heteros – altul, doxa – părere].

ETERODOXÍE/HETERODOXÍE s. f. concepție care se abate de la doctrina oficială (ortodoxă) a bisericii; credință contrară unei dogme. (< fr. hétérodoxie)

eterodoxie f. caracter opus sentimentelor ortodoxe.

*eterodoxíe f. (vgr. ῾eterodoxía). Defectu de a fi opus ortodoxiiĭ.

HETERODOXÍE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a Bisericii ortodoxe [Var.: eterodoxíe s. f.] – Din fr. hétérodoxie.

HETERODOXÍE s. f. V. eterodoxie.

!heterodoxíe s. f., art. heterodoxía, g.-d. heterodoxíi, art. heterodoxíei

HETERODOXÍE s.f. v. eterodoxie.

HETERODOXÍE s. f. elem. eterodoxie.

Intrare: eterodoxie
eterodoxie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eterodoxie eterodoxia
plural
genitiv-dativ singular eterodoxii eterodoxiei
plural
vocativ singular
plural
heterodoxie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular heterodoxie heterodoxia
plural
genitiv-dativ singular heterodoxii heterodoxiei
plural
vocativ singular
plural