O definiție pentru eterococ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eterocóc s. m., pl. eterocóci

Intrare: eterococ
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eterococ
  • eterococul
  • eterococu‑
plural
  • eterococi
  • eterococii
genitiv-dativ singular
  • eterococ
  • eterococului
plural
  • eterococi
  • eterococilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)