ETERNIZA, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfîrșit, să dăinuiască veșnic, să rămînă în amintirea posterității. Radu Greceanu a avut sarcina să eternizeze splendoarea curții lui Constantin Brîncoveanu. ♦ Refl. (Familiar sau ironic) A rămîne (mai) multă vreme într-un loc, a nu se mai dezlipi dintr-un loc. [Cafeneaua] e caravanseraiul unde toți intră și nimeni nu se eternizează. ANGHEL, PR. 34.