eterist, ~ă [At: GHICA, S. 95 / Pl: ~iști (înv eteristi), ~te / E: eterie + -ist] 1 sm Membru al eteriei (1). 2-3 a Care aparține eteriei (1) sau eteriștilor (1). 4-5 a Propriu eteriei (1) sau eteriștilor (1). 6-7 a Care se referă la eterie (1) sau la eteriști (1). 8-9 a De eterie (1) sau eteriști (1). 10 sm Revoluționar grec de la 1821. 11-12 a Făcut de eterie (1) sau de eteriști (1). 13 sm (Înv; pgn) Revoluționar.

ETERIST I. adj. Ce ține de eterie: după mai multe conferințe ținute ... de comitetul ~ I. -GH.. II. sm. Cel ce face parte din eterie, partizan al eteriei: eteriștii omoară ’n Iași pe toți Turcii cari le cad în mînă VLAH..

ETERIST l. adj. Ce ține de eterie: după mai multe conferințe ținute... de comitetul ~ I. -GH.. II. sm. Cel ce face parte din eterie, partizan al eteriei: eteriștii omoară ’n Iași pe toți Turcii cari le cad în mînă VLAH..

ETERIST I. adj. Ce ține de eterie: după mai multe conferințe ținute... de comitetul ~ (I.-GH.). II. sm. Cel ce face parte din eterie, partizan al eteriei: eteriștii omoară ’n Iași pe toți Turcii cari le cad în mînă (VLAH.).

ETERIST, eteriști, s. m. Revoluționar grec de la 1821; membru sau partizan al eteriei. La Sculeni, pe Prut, și la mînăstirea Secul, resturile eteriștilor din Moldova dau lupte grele cu turcii și numai o parte reușesc să se salveze, refugiindu-se în Rusia. IST. R.P.R. 297. Mai la vale este altă bisericuță, făcută de eteriști. NEGRUZZI, S. I 196.

eterist m. membru sau partizan al Eteriei. V. zavergiu.

eteríst m. (d. eterie). Zavergiŭ, membru al Eteriiĭ.

eterist s. m., pl. eteriști

eterist s. m., pl. eteriști

eterist s. m., pl. eteriști