7 definiții pentru eterist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eterist, ~ă [At: GHICA, S. 95 / Pl: ~iști (înv eteristi), ~te / E: eterie + -ist] 1 sm Membru al eteriei (1). 2-3 a Care aparține eteriei (1) sau eteriștilor (1). 4-5 a Propriu eteriei (1) sau eteriștilor (1). 6-7 a Care se referă la eterie (1) sau la eteriști (1). 8-9 a De eterie (1) sau eteriști (1). 10 sm Revoluționar grec de la 1821. 11-12 a Făcut de eterie (1) sau de eteriști (1). 13 sm (Înv; pgn) Revoluționar.

ETERÍST, eteriști, s. m. Participant la mișcarea revoluționară a grecilor din 1821; membru sau partizan al eteriei. – Eterie + suf. -ist.

ETERÍST, eteriști, s. m. Participant la mișcarea revoluționară a grecilor din 1821; membru sau partizan al eteriei. – Eterie + suf. -ist.

ETERÍST, eteriști, s. m. Revoluționar grec de la 1821; membru sau partizan al eteriei. La Sculeni, pe Prut, și la mînăstirea Secul, resturile eteriștilor din Moldova dau lupte grele cu turcii și numai o parte reușesc să se salveze, refugiindu-se în Rusia. IST. R.P.R. 297. Mai la vale este altă bisericuță, făcută de eteriști. NEGRUZZI, S. I 196.

eterist m. membru sau partizan al Eteriei. V. zavergiu.

eteríst m. (d. eterie). Zavergiŭ, membru al Eteriiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eteríst s. m., pl. eteríști

eteríst s. m., pl. eteríști

Intrare: eterist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eterist
  • eteristul
  • eteristu‑
plural
  • eteriști
  • eteriștii
genitiv-dativ singular
  • eterist
  • eteristului
plural
  • eteriști
  • eteriștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)