ederă² sf vz eteră

eteră sf [At: ASACHI, S. L. II, 63 / V: (reg) ede-, iatră (pl: ietre), ie~ (Pl: ietere, ieteri) / Pl: ~re, ~ri / E: pbl rs ятеръ] (Mol, Mun) 1 Vârșă¹. 2 Unealtă de pescuit asemănătoare vârșei¹, cu plasa montată pe trei sau pe cinci cercuri și prevăzută cu două aripi.

etereu¹ sn [At: LEXIC REG. 79 / Pl: ~eie / E: nct] (Reg) Bucată scurtă de lemn.

etereu², ~ee a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 28/11 / Pl: ~ei, ~eie / E: lat aethereus, -a, -um, it etèreo] (Poetic; înv) 1 Ceresc. 2 (Fig; d. sentimentele, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă puritate. 3 Care se caracterizează prin rafinament.

ETERĂ (pl. -re, -ri) sf. Mold. 🐟 Unealtă de pescuit, un fel de vîrșă făcută din pînză de voloc întinsă pe cercuri de nuiele (🖼2003) [rut. jater].

ETERĂ (pl. -re, -ri) sf. Mold. 🐟 Unealtă de pescuit, un fel de vîrșă făcută din pînză de voloc întinsă pe cercuri de nuiele (🖼 2003) [rut. jater].

èteră f. pl. Mold. plasă făcută din pânză de voloc întinsă pe cercuri: puse în stufării niște etere. [Rut. IATERĬ].

etereu a. 1. de natura eterului: subtil, volatil; 2. fig. se zice de sentimentele cele mai pure și mai înalte.

éteră, V. ĭatră.

*eteréŭ, -ée adj. (lat. aethéreus și aethérius; vgr. aithérios). De natura eteruluĭ. Poet. Bolta eteree, ceru. Ușor, transparent, pur: suflet etereŭ.

ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.

etereu (livr.) adj. m., pl. eterei; f. sg. și pl. eteree

etereu adj. m., pl. eterei; f. sg. și pl. eteree

etereu adj. m., pl. eterei; f. sg. și pl. eteree

eteră, etere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă.