etatizare sf [At: LEG. EC. PL. 218 / Pl: ~zări / E: etatiza] 1 Trecere în administrația statului. 2 Trecere în proprietatea statului. 3 Acordare a acelorași prerogative cu ale instituțiilor de stat.

ETATIZARE, etatizări, s. f. Acțiunea de a etatiza. V. naționalizare.

ETATIZARE s.f. Acțiunea de a etatiza și rezultatul ei; trecere din proprietatea particulară în proprietatea statului sau sub conducerea de stat a unor instituții, a unor întreprinderi, a unor bunuri, a unor valori etc. [< etatiza].

ETATIZA, etatizez, vb. I. Tranz. A trece un bun, o întreprindere sau o proprietate particulară în proprietatea ori în administrarea statului. – Din fr. étatiser.

etatiza vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~zez / E: fr étatiser] 1 (C. i. bunuri mobile sau imobile, instituții etc.) A trece în administrația statului. 2 A trece în proprietatea statului Si: (rar) a naționaliza, a statiza, a socializa. 3 (Rar; c. i. o instituție particulară de învățământ) A acorda aceleași prerogative cu ale instituțiilor de stat.

*ETATIZA (-izez) vb. tr. 1 A face să fie administrat de Stat ¶ 2 🖋 A acorda unei școli particulare aceleași prerogative de care se bucură școlile Statului [fr. état „Stat”].

ETATIZA, etatizez, vb. I. Tranz. A trece un bun în administrarea statului. – Din fr. étatiser.

ETATIZA, etatizez, vb. I. Tranz. A trece (un bun) în proprietatea statului. V. naționaliza.

ETATIZA vb. I. tr. A trece ceva în proprietatea statului. V. naționaliza. [< fr. étatiser].

ETATIZA vb. tr. a trece (bunuri, întreprinderi) în administrarea statului. (< fr. étatiser)

A ETATIZA ~ez tranz. (pământuri, imobile, întreprinderi, instituții, organizații etc.) A trece din proprietate particulară în proprietete a statului; a naționaliza. /<fr. étatiser

*etatíst, -izéz, -ízm, V. stat-.

*statizéz v. tr. (d. stat). Reduc în puterea statuluĭ orĭ asimilez în drepturĭ cu așezămintele statuluĭ. – Fals et- (după fr.).

etatizare (trecere în proprietatea statului) s. f., g.-d. art. etatizării; pl. etatizări

etatizare (trecere în proprietatea statului) s. f., g.-d. art. etatizării; pl. etatizări

etatizare s. f., g.-d. art. etatizării; pl. etatizări

etatiza (a ~) (a trece în proprietatea statului) vb., ind. prez. 1 sg. etatizez, 3 etatizează; conj. prez. 1 sg. să etatizez, 3 să etatizeze

etatiza (a ~) (a trece în proprietatea statului) vb., ind. prez. 3 etatizează

etatiza vb., ind. prez. 1 sg. etatizez, 3 sg. și pl. etatizează

ETATIZARE s. v. naționalizare.

ETATIZARE s. naționalizare. (~ unei uzine.)

ETATIZA vb. v. naționaliza.

ETATIZA vb. a naționaliza, (rar) a statiza. (A ~ o întreprindere.)