2 intrări

11 definiții

etanșat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: etanșa] 1 (D. aparate sau recipiente) Care a fost făcut etanș Si: etanșeizat2 (1). 2 (D. goluri sau pori) Astupat2.

etanșat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: etanșa] 1-2 Etanșare (1-2).

etanșa vt [At: DL / Pzi: ez / E: fr étancher] (C. i. aparate, recipiente etc. sau îmbinările acestora) A face să fie etanș Si: a etanșeiza.

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, unui recipient etc.

etanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 etanșeáză, 1 pl. etanșắm; conj. prez. 3 să etanșéze; ger. etanșấnd

etanșá vb., ind. prez. 1 sg. etanșéz, 3 sg. și pl. etanșeáză, 1 pl. etanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etanșéze; ger. etanșând

ETANȘÁ vb. I. tr. A face să fie etanș. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. étancher].

ETANȘÁ vb. tr. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza. (< fr. étancher)

A ETANȘÁ ~éz tranz. (aparate, recipiente etc.) A face să fie etanș; a aduce în stare de etanșeitate. /<fr. étancher

Intrare: etanșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • etanșa
  • etanșare
  • etanșat
  • etanșând
singular plural
  • etanșea
  • etanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • etanșez
(să)
  • etanșez
  • etanșam
  • etanșai
  • etanșasem
a II-a (tu)
  • etanșezi
(să)
  • etanșezi
  • etanșai
  • etanșași
  • etanșaseși
a III-a (el, ea)
  • etanșea
(să)
  • etanșeze
  • etanșa
  • etanșă
  • etanșase
plural I (noi)
  • etanșăm
(să)
  • etanșăm
  • etanșam
  • etanșarăm
  • etanșaserăm
  • etanșasem
a II-a (voi)
  • etanșați
(să)
  • etanșați
  • etanșați
  • etanșarăți
  • etanșaserăți
  • etanșaseți
a III-a (ei, ele)
  • etanșea
(să)
  • etanșeze
  • etanșau
  • etanșa
  • etanșaseră
Intrare: etanșat
etanșat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • etanșat
  • etanșatul
  • etanșatu‑
  • etanșa
  • etanșata
plural
  • etanșați
  • etanșații
  • etanșate
  • etanșatele
genitiv-dativ singular
  • etanșat
  • etanșatului
  • etanșate
  • etanșatei
plural
  • etanșați
  • etanșaților
  • etanșate
  • etanșatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)