2 intrări

8 definiții

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.

ETANȘÁ, etanșez, vb. I. Tranz. A face operațiile necesare pentru a obține etanșeitatea unui aparat, unui recipient etc.

etanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 etanșeáză, 1 pl. etanșắm; conj. prez. 3 să etanșéze; ger. etanșấnd

etanșá vb., ind. prez. 1 sg. etanșéz, 3 sg. și pl. etanșeáză, 1 pl. etanșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etanșéze; ger. etanșând

ETANȘÁ vb. I. tr. A face să fie etanș. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. étancher].

ETANȘÁ vb. tr. a face etanș un recipient, o cameră etc.; a etanșeiza. (< fr. étancher)

A ETANȘÁ ~éz tranz. (aparate, recipiente etc.) A face să fie etanș; a aduce în stare de etanșeitate. /<fr. étancher

Intrare: etanșa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etanșa etanșare etanșat etanșând singular plural
etanșea etanșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etanșez (să) etanșez etanșam etanșai etanșasem
a II-a (tu) etanșezi (să) etanșezi etanșai etanșași etanșaseși
a III-a (el, ea) etanșea (să) etanșeze etanșa etanșă etanșase
plural I (noi) etanșăm (să) etanșăm etanșam etanșarăm etanșaserăm, etanșasem*
a II-a (voi) etanșați (să) etanșați etanșați etanșarăți etanșaserăți, etanșaseți*
a III-a (ei, ele) etanșea (să) etanșeze etanșau etanșa etanșaseră
Intrare: etanșat
etanșat participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etanșat etanșatul etanșa etanșata
plural etanșați etanșații etanșate etanșatele
genitiv-dativ singular etanșat etanșatului etanșate etanșatei
plural etanșați etanșaților etanșate etanșatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)