10 definiții pentru etamină

ETAMÍNĂ, (2) etamine, s. f. 1. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. – Din fr. étamine.

ETAMÍNĂ, etamine, s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase cu împletitură rară. – Din fr. étamine.

ETAMÍNĂ, etamine, s. f. Țesătură rară de bumbac sau de mătase.

etamínă s. f., g.-d. art. etamínei; (sorturi, bucăți) pl. etamíne

etamínă s. f., g.-d. art. etamínei; (sorturi, bucăți) pl. etamíne

ETAMÍNĂ s.f. Țesătură rară făcută din bumbac sau din mătase. [< fr. étamine].

ETAMÍNĂ s. f. țesătură rară din bumbac, in sau mătase, pe care se brodează. (< fr. étamine)

ETAMÍNĂ ~e f. Țesătură rară de bumbac sau de mătase pe care se brodează. /<fr. étamine

etamină f. stofă subțire nevărgată.

*etamínă f., pl. e (fr. étamine, d. étaim, partea cea maĭ supțire [!] a lîniĭ peptănate [!], d. lat. stamen, fir de furcă. V. stamină). Un fel de stofă supțire cu firele rare, dar ceva maĭ deasă de cît canvaŭa.

Intrare: etamină
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etami etamina
plural etamine etaminele
genitiv-dativ singular etamine etaminei
plural etamine etaminelor
vocativ singular
plural