2 intrări

6 definiții

ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. [Pl. și: etambreie] – Din fr. étambrai.

ETAMBRÉU, etambreuri, s. n. Deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei. [Pl. și: etambreie] – Din fr. étambrai.

etambréu s. n., art. etambréul; pl. etambréuri

etambréu s. n., art. etambréul; pl. etambréuri

ETAMBRÉU s.n. Deschizătură în puntea unei nave, făcută pentru a putea trece prin ea un catarg, axul cârmei etc. [< fr. étambrai].

ETAMBRÉU s. n. deschizătură în puntea unei nave prin care trece axul cârmei sau un catarg. (< fr. étambrai)

Intrare: etambreu (pl. -eie)
etambreu (pl. -eie)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etambreu etambreul
plural etambreie etambreiele
genitiv-dativ singular etambreu etambreului
plural etambreie etambreielor
vocativ singular
plural
Intrare: etambreu (pl. -uri)
etambreu (pl. -uri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etambreu etambreul
plural etambreuri etambreurile
genitiv-dativ singular etambreu etambreului
plural etambreuri etambreurilor
vocativ singular
plural