2 intrări

12 definiții

ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.

ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentație) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.

ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune ceva pentru a fi privit sau admirat. Ia uite cum își etalează perlele. CAMIL PETRESCU, T. II 94.

etalá (a ~) vb., ind. prez. 3 etaleáză

etalá vb., ind. prez. 1 sg. etaléz, 3 sg. și pl. etaleáză

ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra.

ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].

ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărți) a depune pe masă, pe față, unele formații de cărți. (< fr. étaler)

A ETALÁ ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentație) pentru a fi privit și admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler

etalà v. 1. a expune mărfuri spre vânzare; 2. fig. a arăta cu fală: își etalează știința; 3. a se pune în evidență cu ostentațiune: s’etalează în public.

*etaléz v. tr. (fr. étaler. V. etalaj). Fac paradă de: a etala un mare lux, o mare erudițiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Își ~ toaletele.) 2. a arăta, a expune, a întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 3. a demonstra. (Și-a ~ din plin cunoștințele.)

Intrare: etala
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) etala etalare etalat etalând singular plural
etalea etalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) etalez (să) etalez etalam etalai etalasem
a II-a (tu) etalezi (să) etalezi etalai etalași etalaseși
a III-a (el, ea) etalea (să) etaleze etala etală etalase
plural I (noi) etalăm (să) etalăm etalam etalarăm etalaserăm, etalasem*
a II-a (voi) etalați (să) etalați etalați etalarăți etalaserăți, etalaseți*
a III-a (ei, ele) etalea (să) etaleze etalau etala etalaseră
Intrare: etalat
etalat participiu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etalat etalatul etala etalata
plural etalați etalații etalate etalatele
genitiv-dativ singular etalat etalatului etalate etalatei
plural etalați etalaților etalate etalatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)