ESTRO- v. estru (3) [în DN].

ESTRO- elem. comp. „excitație sexuală, estru²”. (< fr. oestro-, cf. gr. oistros, dorință puternică)

ESTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avîntată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun]

ESTRO- (OESTRO-) „excitație sexuală, estru, estral”. ◊ gr. oistros „tăun, dorință violentă, impuls, sexual” > fr. oestro-, germ. ostro-, it. estro-, engl. oestro- și estro- > rom. estro- și oestro-. □ ~gen (oestrogen) (v. -gen₁), adj., s. n., (hormon feminin) care provoacă apariția ciclului estral la mamifere; ~genie (v. -genie₁), s. f., prezența hormonilor estrogeni în organism; ~manie (v. -manie), s. f., nimfomanie*.